joi, 6 mai 2010

Comertul Electronic (E-Commerce)

Comerţul electronic (Electronic Commerce sau E-Commerce) este demersul de cumpărare sau vânzare prin intermediul transmiterii de date la distanţă, demers specific politicii expansive a marketingului companiilor comerciale. Prin intermediul Internetului se dezvoltă o relaţie de servicii şi schimb de mărfuri între ofertant şi viitorul cumparător. În anii 1990 compania IBM, printr-o campanie publicitară corespunzătoare, a făcut popular şi termenul echivalent Electronic Business. Un termen înrudit este E-Trade, care se referă la tranzacţiile bursiere electronice.
Utilizarea tuturor mijloacelor electronice pentru participarea la o activitate de comerţ electronic poartă denumirea de tranzacţie electronică.
Strâns legate de comerţul electronic pot fi legate şi alte activităţi electronice, de exemplu servirea cumpărătorilor, livrarea mărfii (dacă e vorba de medii electronice), colaborarea cu partenerii de afaceri sau şi conducerea unei organizaţii prin mijloace electronice.
În tranzacţiile comerciale clasice se disting următoarele etape:
1. informarea comercială referitoare la tranzacţie şi anume cercetarea de marketing;
2. încheierea contractului comercial general;
3. comandarea/vânzarea produsului sau a serviciului;
4. plata.
În cadrul comerţului electronic pot fi tranzacţionate bunuri şi servicii digitale (sunt excluse fazele logistice), iar locul în care sunt tranzacţionate aceste bunuri digitale poartă denumirea de piaţă electronică (în limba engleză e-marketspace) – contextul virtual în care cumpărătorii şi vânzătorii se găsesc unii pe alţii şi tranzacţionează afaceri electronice.
Categoriile comerţului electronic
Comerţul electronic permite participarea atât a persoanelor fizice şi juridice, cât şi a statului sau a instituţiilor acestuia. În funcţie de relaţiile dintre aceşti participanţi au luat naştere mai multe categorii de comerţ electronic.

B2B (business-to-business)
Este un model de comerţ electronic în care toţi participanţii sunt companii sau alte organizaţii. În România domeniul B2B este o afacere foarte promiţătoare, datorită penetrării Internetului în firme la nivel înalt. Studii recente arată că în România există mai mult de 1,1 milioane de utilizatori care intră pe Internet de la locul lor de muncă (inclusiv şcoli şi universităţi), şi peste 42.000 de domenii de nivel înalt sunt înregistrate.

B2C (business-to-consumer)
Model de comerţ electronic în care companiile vând la cumpăratori individuali – persoane fizice.
În România, piaţa electronică B2C se află încă într-un stadiu de formare. Consumatorii încă experimentează online, dar sunt încă multe obstacole ce trebuie să fie învinse înainte de a se schimba comportamentul clienţilor; aceste probleme sunt legate de crearea securităţii transacţiilor, asigurarea protecţiei clienţilor, mărirea vitezei de transfer în reţea sau chiar asigurarea accesului la Internet.
Majoritatea utilizatorilor Internet particulari au acces la Internet prin intermediul locului lor de muncă, şi numai circa 200.000 de oameni dispun de un acces personal. Office of National Statistics din Marea Britanie susţine că vânzările B2C pe glob au depăşit 10 miliarde de dolari în 2001, piaţa fiind în plină expansiune.


C2B (consumer-to-business)
Acest model de comerţ electronic se referă la persoanele fizice (consumatori) care utilizează Internetul pentru a-şi vinde produsele sau serviciile firmelor şi pentru a căuta vânzători care să liciteze pentru produsele sau serviciile de care au nevoie.

C2C (consumer-to-consumer)
Acest model se referă la consumatorii care vând direct la alţi consumatori. Un exemplu din acest domeniu care are un succes enorm în întreaga lume este sistemul eBay.


Sursa: Wikipedia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu